close
Generale

PAGINI SEMNIFICATIVE PRIVIND RAPORTURILE DINTRE MAGHIARI ȘI ROMÂNI ÎNTRE SECOLELE XIII-XXI

game-cool-background-wallpapers

  •  unul dintre miniştrii culturii (Berzeviczy) declara: „Trebuie eliminați învățătorii și profesorii care nu promovează cunoașterea limbii maghiare, fiind considerați periculoși pentru existența statului național unitar maghiar” (Învățătorii care neglijeau limba maghiară își pierdeau serviciul și pensia)].

 

  •  plecând de la realitatea că la 1890 maghiarizarea românilor prin impunerea limbii maghiare n-a dat rezultatele scontate de guvern, în 1907 Ministerul de externe ungar a elaborat sub redacția lui Antal Huszár (sprijinit de ministrul de interne Iuliu Andrassy si ministrul cultelor si invatamantului, Albert Apponyi) o amplă lucrare strict secretă ce cuprindea planurile și măsurile de deznaționalizare a românilor din Austro-Ungaria – A magyarországy Románok. Bizalmas Használatra [Românii din Ungaria. Spre întrebuinațare confidențială]: „Scris, cu concursul mai multor colaboratori, de Huszár Antal, translator în Ministerul de Interne, Budapesta, 1907. Ti¬pa-rul tipo¬grafiei regale maghiare de stat. (A Magyarországi Románok – Bizalmas Használatara – Munkatársak közremüködésével, írta Huszár Antal, M. Kir. Belügyminiszteri Fordító, Budapest, 1907. 963+XXIV p.). „Cartea aceasta – scria Onisifor Ghibu – de mari dimensiuni, conţine pe lângă un enorm material informativ, relativ la toate aspectele vieţii românilor din Transilvania, planul sistematic de maghiarizare, respectiv de desfiinţare a acestora, prin măsuri de stat”.
    În prima parte a lucrării, între altele, inşira factorii care alimentează rezistenţa românilor la maghiarizare. Aceasta rezistenţă „naţionalistă, extremistă” e îndreptata în contra Statului Naţional Maghiar! În partea a II-a a lucrării autorul se ocupă de distrugerea unităţii demografice a românilor şi se oferă soluţii. În partea a III-a se ocupă de necesitatea de a încadra biserica greco-catolică în biserica romano-catolică. În partea a IV-a se ocupă de necesitatea desfiinţării autonomiei bisericii ortodoxe şi abrogarea regulamentului organic elaborat de mitropolitul Andrei Şaguna. Mai departe Antal Huzsar se ocupă de şcoli şi de instituţiile de cultură de pe acelaşi poziţii ultraşovine, citam: „cultura română [a majoritatii] nu poate fi încadrată în nici un chip, căci în Ungaria nu poate exista numai cultura ungară”. Antal Huzsar, referitor la gazetarii români, propune condamnarea acestora la temniţă ordinară, în locul celei de stat. În fine institutele de credit ale românilor trebuie desfiinţate prin desfiinţarea rescontului către acestea.
    Această lucrare confidenţială, pregătită în Secţia Politică a Minis¬te¬rului de Interne al Ungariei, s-a tipărit în numai 25 de exemplare, la scurt timp după ce Par¬tidul Naţional Român a decis reluarea activismului politic în Transilvania. Momentul a coincis cu deschiderea Muzeului Etnografic al Asociaţiei Transilvane. „Manualul de maghiarizare” a românilor, care „conţine planu¬rile strategice pentru desfiinţarea neamului românesc” , a fost destinat exclusiv unor înalţi funcţionari ai guvernului de la Budapesta. Cea mai cuprinzătoare evaluare a acestui proiect, bazat pe forţa terorii şi pe toate mijloacele corupţiei, a fost realizată de profesorul Onisifor Ghibu
    Marele scriitor rus Lev Tolstoi (1828-1910) – în motivarea refuzului de a participa la Conferința interparlamentară pentru pace de la Budapesta, 1907- scria în 1907 ziarul unguresc A HIR următoarele: „What is even more saddening is the fact that count Apponyi had a reputation abroad for being a pacifist, while in Hungary he is not prepared to acknowledge that non Hungarians possess the quality of being people. any people of sound mind should tear the mask from the face of this demented person, to reveal to the whole world that he is not a benefactor but a bird of prey”(„Ceea ce este mai trist este faptul că în străinătate [Albert]Apponyi are reputația unui pacifist, pe când în Ungaria el nu recunoaște nemaghiarilor nici măcar calitatea de ființe umane. Orice persoană cu judecata sănătoasă trebuie să smulgă de pe fața acestui om masca sa mincinoasă, pentru ca lumea să vadă că nu este un binefăcător, ci o pasăre de pradă!”).
    În septembrie 1907 (la două luni după adoptarea legilor lui Apónyi) același ziar publica punctul de vedere al marelui om de cultură Bjorn Bjoernson (laureat al premiului Nobel, în motivarea refuzului de a participa la Conferința inter-parlamentară pentru pace de la Budapesta, 1907): „În tinerețea mea, eu i-am iubit mult și i-am admirat pe unguri, atunci când ei erau oprimați și se plângeau atât de amar. Mai apoi însă, după ce i-am cunoscut mai bine, și după ce m-am convins de nedreptățile pe care le comit față de celelalte naționalități, am început să-i detest pentru șovinismul lor. Sunt sigur că nimeni nu mai nutrește pentru unguri alte sentimente și, vă rog să mă credeți, aceste injustiții vor duce Ungaria la pieire, mai devreme sau mai târziu”!

 

  •  a urmat maghiarizarea grădinițelor de copii prin legea din 1912, maghiarizarea școlilor normale confesionale, înființarea Episcopiei greco-catolice de Hajdudorog, impunerea lui Vasile Mangra ca Mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania, colonizarea Transilvaniei cu maghiari și strămutarea românilor ardeleni în regiuni maghiare ș.a.

 

  •  „Noi nu trebuie să avem nici o considerație pentru acești oameni ce trăiesc în Ungaria și nu vor să fie unguri” (ziarul „Magyarorszag”, din 1 august 1916)

 

  •  înainte de 1918, în şcolile din Transilvania elevii învăţau obligatoriu 13 ore de limba maghiară pe săptămână, ajungându-se ca aceştia să cunoască bine limba ocupantului; între formele de maghiarizare, maghiarizarea prin şcoala era foarte eficace [La Conferința de Pace de la Paris „delegația maghiară, interpelată, n-a putut să menționeze nici o școală de limbă română subvenționată de stat”!

 

  •  după Trianon mai rămăseseră în Ungaria peste 4,5 milioane de maghiarizaţi cu nume nemaghiare şi 2 milioane de minoritari; maghiarizaţii şi încă nemaghiarizaţii alcătuiau în 1920 peste 70% din populaţia Ungariei. Întrucât trebuiau şterse „urmele”, una din direcţiile de maghiarizare în epoca post trianonică a fost maghiarizarea numelor, aşa ajungându-se la înfiinţarea, în 1930, a Societăţii de maghiarizare a numelor, condusă de dr.Lengyel Zoltan; acesta nota, în 1933, ca nu mai puţin de 4,5 milioane de locuitori, adică 50% din populaţia Ungariei, au nume nemaghiare; după Trianon mai rămăseseră în câmpia Tisei probabil câteva sute de mii de români nemaghiarizaţi. Câteva sute de mii din moment ce dr.Denes Istvan publica, în 1937, numărul românilor asimilaţi din nord vestul Ungariei: în Bereg 21.762, în Haidu 19.500 şi în Sablociu 79.740. Şi asta fără a socoti pe cei identificabili prin confesiunea lor greco-catolică care numără şi azi o jumătate de milion, parte şi ruteni. Numai în judetele Cenad, Ciongrad, Haidu, Sablociu, în 1925, mai erau 120 de comune cu români. Cercetătorii români din anii 1920-1930 au mai găsit doar în 10% din localităţi locuitori de confesiune ortodoxă sau greco-catolică. Conform statisticilor comparative ale lui Balogh, doar în sec. al XIX-lea, deznaţionalizarea completă a românilor are loc în 59 sate din jud. Mureş, 55 sate în jud.Odorhei, 18 sate în jud. Ciuc şi 60 sate în jud. Covasna

 

  •  istoricul Macartney (Hungary and her succesorss, Londra, 1937), trăgea concluzia (1937) – că Transilvania nu era maghiară ci românească, căci altfel ce sens ar fi avut maghiarizarea!?

 

  •  în 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei (nord – vest al Romaniei) a fost cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei horthyste. Până în 1944, când revine României, ce-au făcut ungurii în Transilvania? Ce ştiau mai bine: au ucis români şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei horthyste, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare horthyste către lagărele de exterminare naziste.

 

  •  Endre Laszlo, secretar de stat în guvernul maghiar 1944: ”Putem afirma cu inima deschisă că nu a existat popor în Europa care să se fi purtat cu evreii mai cumplit, mai inuman decât ungurii”; „Prigonirea evreilor din Ungaria este, probabil, crima cea mai mare şi cea mai abjectă din întreaga istorie a omenirii”.

 

  •  în perioada 1940 – 1944, maghiarizarea şi deznaţionalizarea românilor a devenit o prioritate atât pentru regimul horthysto-fascist cât şi pentru ultranaţionaliştii şovini maghiari şi secui în dorinţa acestora de a schimba raportul etnic majoritar românesc din această zonă în favoarea maghiarilor! Această nouă fază a maghiarizării a început în 1940 cu crime abominabile (Ip, Trăznea, Sărmaş, Huedin, Aita Seacă, Moisei …) şi a continuat neîncetat, mai încet sau mai violent, după împrejurări. Bestialitatea ungurească din perioada 1940-1944 întrece orice închipuire. Pentru realizarea acestui deziderat Miklós Horthy şi ungurii au utilizat metode şi mijloace variate de represiune împotriva românilor majoritari: bătăi, schingiuiri, torturi, asasinate, expulzări, internarea în lagăre şi detaşamente de muncă forţată, crime ş.a.

 

  •  forma cea mai brutală şi nedisimulată de realizare a planului de maghiarizare al românilor a fost aplicată fără îndoială, împotriva Bisericii ortodoxe care reprezenta principalul pol de rezistenţă, de apărare al naţunii române şi al unităţii naţionale. Preoţii ortodocşi dar şi credincioşii români au fost supuşi unor umilinte şi chinuri fizice de neimaginat: bătăi, schingiuiri, expulzări şi arestări. Au fost şi preoţi ortodocşi ucişi! Este de reţinut că planul de reprimare al Bisericii ortodoxe în scopul maghiarizării românilor prin trecerea lor forţată la bisericile maghiare – cu toate samavolniciile şi crimele pe care le-a implicat – a fost susţinut şi înfăptuit practic de armată, poliţia, jandarmeria şi autorităţile horthyste şi de organizaţii şi formaţiuni paramilitare, bande organizate şi persoane individuale aparţinând minorităţilor maghiară şi secuiască din zonele respective !

Leave a Response